Primejdia-i să nu-ți pese
primejdia-i să nu-nțelegi
când omul face fețe-fețe
nebunii-i schimbi pe regi
Primejdia-i să nu-nțelegi
primejdia-i a nu pricepe
pietrele-s cele mai blegi
și caii fug doar după iepe
Primejdia-i a nu pricepe
când omul face fețe-fețe
e degerată una dintre cepe
primejdia-i a nu pricepe
Primejdia-i să nu-nțelegi
libertatea prima dintre legi
Costel Zăgan
Eu mă cântăresc literă cu literă
cântărind tăcerea din tăcere
doar iluzia mai este liberă
și amarul cu gust de miere
Cântărind tăcerea din tăcere
cântăresc cuvântul din cuvânt
doar dulcele are gust de fiere
doar în cer mai este pământ
Cântărind cuvântul din cuvânt
doar iluzia mai este liberă
restu-i Doamne vânare de vânt
eu mă cântăresc literă cu literă
Cântăresc tăcerea din tăcere
ultimul ce-aș mai putea cere
COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II
Cred Doamne și te rog
ajută necredința mea
că sufletu-mi este olog
însângerată lacrima
Ajută necredința mea
singură îngenunchează
atâtea poate și nu vrea
din cer trimite-o rază
Singură îngenunchează
că sufletu-mi este olog
absurdul mă are-n pază
cred Doamne și te rog
Ajută necredința mea
că nu poate și nu vrea
.jpg)
COSTEL ZĂGAN, CEZEISME, 2008
