Cred Doamne și te rog
ajută necredința mea
că sufletu-mi este olog
însângerată lacrima
Ajută necredința mea
singură îngenunchează
atâtea poate și nu vrea
din cer trimite-o rază
Singură îngenunchează
că sufletu-mi este olog
absurdul mă are-n pază
cred Doamne și te rog
Ajută necredința mea
că nu poate și nu vrea
COSTEL ZĂGAN, CEZEISME, 2008
Tăcerea ca rugăciune: atât.
RăspundețiȘtergereCine poate, nu-i?
RăspundețiȘtergere