MATERNITATEA TOAMNEI

 Îmi cad frunzele în brațe

prea iubite prea iubite

gata sunt să mă înhațe

pur și simplu dinamite

Prea iubite prea iubite

să mă pierd între culori

Eminescu și cu Mite

agățatu-m-au de nori

Nu mă pierd între culori

gata sunt să mă înhațe

nenăscut nu poți să mori

îmi cad frunzele în brațe

Prea iubite neiubite

ce zei v-au lăsat gravide

COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II

ARLECHIN

 Amar ca moartea

soarele de ce apune

cine-i ține partea

lună de cărbune

Soarele de ce apune

norul n-are pipă

Dumnezeu în glume

lumea înfiripă

Norul n-are pipă

cine-i ține partea

noapte albă risipă

amar(ă) ca moartea

Soarele unde apune

început sfârșit de lume

Costel Zăgan