Mâna iernii nu dărâmă
vara de pe chipul tău
nici târându-se o râmă
n-o să zboare peste hău
Vara de pe chipul tău
n-o îngrămădești în șip
făcând bine din ce-i rău
crești al frumuseții chip
N-o îngrămădești în șip
nici târându-te o râmă
moartea-n fire de nisip
mâna iernii n-o dărâmă
Vara din poemul tău
degheață-i însă mereu
COSTEL ZĂGAN, LITERATURA DE AZI, 17 IANUARIE 2024
.jpg)
Haina copilăriei mi-e mică
tinerețea-i demodată
altă vârstă mă ridică
cerându-mi să-i fiu tată
Tinerețea-i demodată
bătrânețea-mi vine bine
tare-aș mai iubi o fată
niciuna însă nu-mi vine
Bătrânețea-mi vine bine
altă vârstă mă ridică
buzunarele cu ce-s pline
haina copilăriei mi-e mică
Tinerețea-i demodată
(și nici moartea nu mă cată)
Costel Zăgan
Primejdia-i să nu-ți pese
primejdia-i să nu-nțelegi
când omul face fețe-fețe
nebunii-i schimbi pe regi
Primejdia-i să nu-nțelegi
primejdia-i a nu pricepe
pietrele-s cele mai blegi
și caii fug doar după iepe
Primejdia-i a nu pricepe
când omul face fețe-fețe
e degerată una dintre cepe
primejdia-i a nu pricepe
Primejdia-i să nu-nțelegi
libertatea prima dintre legi
Costel Zăgan
Poemul are chef să moară
numai pe buze de fecioară
în gura fragedă ca mura
să-i facă cititorului figura
O să-l găsească pe-ntuneric
și orice colț șochează sferic
doar mâna dulce de femeie
de orice taină să-l descheie
Doamne cum n-ai observat
consum mereu același pat
să ardă totul ce-i sub mine
până răsar pe cer lumine
Poemul ce mă destrupează
în fiecare noapte la amiază
Costel Zăgan
Cad frunzele
pe toamnă
să te bântuie
Doamnă
Din toamnă
împărțite
înseamnă
zări prin site
Înmulțite
mă bântuie
raze din plite
cad frunzele
Toamna din toamnă
pe cine condamnă
Costel Zăgan
Cerul parcă s-a deschis
Eminescu stă să vină
ca un vis parcă din vis
Dumnezeu îl ia de mână
Eminescu stă să vină
pământul este o floare
văzduhul parcă-i lumină
cuvîntul parcă ne doare
Pământul este o floare
ca un vis parcă din vis
stelele sunt la picioare
cerul parcă s-a deschis
Eminescu stă să vină
ca lumină din lumină
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II, publicat în Revista ”Agata literară”, 18 ianuarie 2015
Aștept zadarnic
adio Europa
vecinul paharnic
cântă ca popa
Adio Europa
adio America
apare sincopa
începe predică
Adio America
vecinul paharnic
încheie predica
aștepți zadarnic
Adio Europa
semnează... Popa
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
.jpg)
Vorbească deci șobolanul
șoarecele să vorbească
experiența clipa (b)anul
și-acest halat fără mască
Șoarecele să vorbească
șobolanul să mai urle
din tăcerea omenească
să se smulgă niște surle
Șobolanul să mai urle
experiența clipa (b)anul
din multe turnuri și turle
să vorbească șobolanul
Șoarecele să vorbească
întru cozonac și pască
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Domnilor așa se poate
să trăim și noi în rate
o pauză facem - un pic
sus ori jos de la buric
În oglindă ne privim
acont pentru țintirim
cine știe să vorbească
va purta o altă mască
Proștii ciungii și netoții
vor trăi la grup cu toții
unul mai sus să nu iasă
va cădea la loc în plasă
Plata da-vom la amin
să murim și noi puțin
COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME 00
Eu mă cântăresc literă cu literă
cântărind tăcerea din tăcere
doar iluzia mai este liberă
și amarul cu gust de miere
Cântărind tăcerea din tăcere
cântăresc cuvântul din cuvânt
doar dulcele are gust de fiere
doar în cer mai este pământ
Cântărind cuvântul din cuvânt
doar iluzia mai este liberă
restu-i Doamne vânare de vânt
eu mă cântăresc literă cu literă
Cântăresc tăcerea din tăcere
ultimul ce-aș mai putea cere
COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II
Mâna iernii nu dărâmă
vara de pe chipul tău
nici târându-se o râmă
n-o să zboare peste hău
Vara de pe chipul tău
n-o îngrămădești în șip
făcând bine din ce-i rău
crești al frumuseții chip
N-o îngrămădești în șip
nici târându-te o râmă
moartea-n fire de nisip
mâna iernii n-o dărâmă
Vara ce-i poemul tău
de gheață-i iubito zău
Din volumul CEZ(E)ISME II
Dostoievski-i exilat
doarme-n comedie
a căzut din cer în pat
să se înalțe ca să fie
Doarme-n comedie
somnambul cu ora
de moartea o să-l ție
da-se-va tuturora
Somnambul cu ora
a căzut din cer în pat
el sau doar Pandora
Dostoievski-i exilat
Doarme-n comedie
una lui și restul mie
COSTEL ZĂGAN, CEZEISME II
.jpg)
Despre tine înfloreşte teiul
despre sânii tăi în floare
ceru-mbracă-n stele cheiul
valul mării rău mă doare
Despre sânii tăi în floare
toate florile-mi vorbesc
dragostea care pe care
demon cu chip îngeresc
Toate florile-mi vorbesc
ceru-mbracă-n stele cheiul
dorul meu prea omenesc
despre tine înfloreşte teiul
Despre sânii tăi în floare
îngerii nu pot să zboare
(din volumul „Cezeisme II”)
