Cad frunzele
pe toamnă
să te bântuie
Doamnă
Din toamnă
împărțite
înseamnă
zări prin site
Înmulțite
mă bântuie
raze din plite
cad frunzele
Toamna din toamnă
pe cine condamnă
Costel Zăgan
Oprește poemul că vreau să-l scriu (Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II)
Cad frunzele
pe toamnă
să te bântuie
Doamnă
Din toamnă
împărțite
înseamnă
zări prin site
Înmulțite
mă bântuie
raze din plite
cad frunzele
Toamna din toamnă
pe cine condamnă
Costel Zăgan
Cerul parcă s-a deschis
Eminescu stă să vină
ca un vis parcă din vis
Dumnezeu îl ia de mână
Eminescu stă să vină
pământul este o floare
văzduhul parcă-i lumină
cuvîntul parcă ne doare
Pământul este o floare
ca un vis parcă din vis
stelele sunt la picioare
cerul parcă s-a deschis
Eminescu stă să vină
ca lumină din lumină
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II, publicat în Revista ”Agata literară”, 18 ianuarie 2015
Aștept zadarnic
adio Europa
vecinul paharnic
cântă ca popa
Adio Europa
adio America
apare sincopa
începe predică
Adio America
vecinul paharnic
încheie predica
aștepți zadarnic
Adio Europa
semnează... Popa
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Vorbească deci șobolanul
șoarecele să vorbească
experiența clipa (b)anul
și-acest halat fără mască
Șoarecele să vorbească
șobolanul să mai urle
din tăcerea omenească
să se smulgă niște surle
Șobolanul să mai urle
experiența clipa (b)anul
din multe turnuri și turle
să vorbească șobolanul
Șoarecele să vorbească
întru cozonac și pască
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Domnilor așa se poate
să trăim și noi în rate
o pauză facem - un pic
sus ori jos de la buric
În oglindă ne privim
acont pentru țintirim
cine știe să vorbească
va purta o altă mască
Proștii ciungii și netoții
vor trăi la grup cu toții
unul mai sus să nu iasă
va cădea la loc în plasă
Plata da-vom la amin
să murim și noi puțin
COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME 00
Eu mă cântăresc literă cu literă
cântărind tăcerea din tăcere
doar iluzia mai este liberă
și amarul cu gust de miere
Cântărind tăcerea din tăcere
cântăresc cuvântul din cuvânt
doar dulcele are gust de fiere
doar în cer mai este pământ
Cântărind cuvântul din cuvânt
doar iluzia mai este liberă
restu-i Doamne vânare de vânt
eu mă cântăresc literă cu literă
Cântăresc tăcerea din tăcere
ultimul ce-aș mai putea cere
COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II
Mâna iernii nu dărâmă
vara de pe chipul tău
nici târându-se o râmă
n-o să zboare peste hău
Vara de pe chipul tău
n-o îngrămădești în șip
făcând bine din ce-i rău
crești al frumuseții chip
N-o îngrămădești în șip
nici târându-te o râmă
moartea-n fire de nisip
mâna iernii n-o dărâmă
Vara ce-i poemul tău
de gheață-i iubito zău
Din volumul CEZ(E)ISME II
Despre tine înfloreşte teiul
despre sânii tăi în floare
ceru-mbracă-n stele cheiul
valul mării rău mă doare
Despre sânii tăi în floare
toate florile-mi vorbesc
dragostea care pe care
demon cu chip îngeresc
Toate florile-mi vorbesc
ceru-mbracă-n stele cheiul
dorul meu prea omenesc
despre tine înfloreşte teiul
Despre sânii tăi în floare
îngerii nu pot să zboare
(din volumul „Cezeisme II”)
Cred Doamne și te rog
ajută necredința mea
că sufletu-mi este olog
însângerată lacrima
Ajută necredința mea
singură îngenunchează
atâtea poate și nu vrea
din cer trimite-o rază
Singură îngenunchează
că sufletu-mi este olog
absurdul mă are-n pază
cred Doamne și te rog
Ajută necredința mea
că nu poate și nu vrea
COSTEL ZĂGAN, CEZEISME, 2008
Îți mângâi trupul înstelat
parc-aș pregăti o armă
de nu aș fi la tine-n pat
undeva într-o cazarmă
Parc-aș pregăti o armă
la control vine sergentul
cum strigă ia-o e alarmă
uite bombardamentul
La control vine sergentul
de nu aș fi la tine-n pat
strig cade firmamentul
să mângâi trupul înstelat
De parc-aș pregăti o armă
ucid toamna din cazarmă
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
O frunză mai aproape de rai
o frunză mai departe de iad
Doamne și ce flăcău erai
Doamne până unde o să cad
O frunză mai departe de iad
o frunză mai sus de nori
spre mine mai caut un vad
n-o să-l găsesc de multe ori
O frunză mai sus de nori
Doamne și ce flăcău erai
aduni în cuvinte comori
o frunză mai aproape de rai
O frunză mai departe de iad
minus și plus ce frunze scad
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Cocoșul cântă ca găina
găina cântă ați ghicit
cât moara macină făina
încep și eu de la sfârșit
Găina cântă ați ghicit
zburdă lupii ca și mieii
și din rezervă scot un mit
nou contur să-i dau ideii
Zburdă lupii ca și mieii
cât moara macină făina
ajung la marginea femeii
cocoșul cântă ca găina
Găina cântă ați ghicit
în oul fără de sfârșit