Mâna iernii nu dărâmă
vara de pe chipul tău
nici târându-se o râmă
n-o să zboare peste hău
Vara de pe chipul tău
n-o îngrămădești în șip
făcând bine din ce-i rău
crești al frumuseții chip
N-o îngrămădești în șip
nici târându-te o râmă
moartea-n fire de nisip
mâna iernii n-o dărâmă
Vara ce-i poemul tău
de gheață-i iubito zău
Din volumul CEZ(E)ISME II
Dostoievski-i exilat
doarme-n comedie
a căzut din cer în pat
să se înalțe ca să fie
Doarme-n comedie
somnambul cu ora
de moartea o să-l ție
da-se-va tuturora
Somnambul cu ora
a căzut din cer în pat
el sau doar Pandora
Dostoievski-i exilat
Doarme-n comedie
una lui și restul mie
COSTEL ZĂGAN, CEZEISME II
.jpg)
Despre tine înfloreşte teiul
despre sânii tăi în floare
ceru-mbracă-n stele cheiul
valul mării rău mă doare
Despre sânii tăi în floare
toate florile-mi vorbesc
dragostea care pe care
demon cu chip îngeresc
Toate florile-mi vorbesc
ceru-mbracă-n stele cheiul
dorul meu prea omenesc
despre tine înfloreşte teiul
Despre sânii tăi în floare
îngerii nu pot să zboare
(din volumul „Cezeisme II”)
Cred Doamne și te rog
ajută necredința mea
că sufletu-mi este olog
însângerată lacrima
Ajută necredința mea
singură îngenunchează
atâtea poate și nu vrea
din cer trimite-o rază
Singură îngenunchează
că sufletu-mi este olog
absurdul mă are-n pază
cred Doamne și te rog
Ajută necredința mea
că nu poate și nu vrea
.jpg)
COSTEL ZĂGAN, CEZEISME, 2008
O frunză mai aproape de rai
o frunză mai departe de iad
Doamne și ce flăcău erai
Doamne până unde o să cad
O frunză mai departe de iad
o frunză mai sus de nori
spre mine mai caut un vad
n-o să-l găsesc de multe ori
O frunză mai sus de nori
Doamne și ce flăcău erai
aduni în cuvinte comori
o frunză mai aproape de rai
O frunză mai departe de iad
minus și plus ce frunze scad
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Cocoșul cântă ca găina
găina cântă ați ghicit
cât moara macină făina
încep și eu de la sfârșit
Găina cântă ați ghicit
zburdă lupii ca și mieii
și din rezervă scot un mit
nou contur să-i dau ideii
Zburdă lupii ca și mieii
cât moara macină făina
ajung la marginea femeii
cocoșul cântă ca găina
Găina cântă ați ghicit
în oul fără de sfârșit
Foto și text preluate integral din volumul ,,Scriitori și publiciști botoșăneni. Dicționar biobibliografic”, autor: Silvia Lazarovici, Editura Agata, Botoșani, 2013 (www.agata.ro)
n. 20 ian. 1958, sat Tudor Vladimirescu, com. Albeşti (Rînghileşti), jud. Botoşani
Poet. A absolvit gimnaziul în satul natal, Liceul „A.T. Laurian” din Botoşani, secţia reală (prom. 1977), Facultatea de Litere a Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi (1984-1990).
Funcţionează ca profesor în comuna Albeşti, jud. Botoşani.
A colaborat la publicaţii periodice din Botoşani şi din ţară: debut în Clopotul (1977); Absolut Cultural, Caiete botoşănene, Colloquium,Convorbiri literare, Familia, Flacăra, Hyperion-caiete botoşănene, Jurnalul de Botoşani, Jurnalul de dimineaţă, Poezia, Ţara de Sus ş.a.
Premiul revistei Steaua la Festivalul de poezie „Poemele luminii”, 1983, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Moldova – Iaşi, 1995.
Figurează în antologia poeţilor botoşăneni de azi – Nord / antolog. Gellu Dorian (Botoşani: Axa, 2009) şi în Antologia antologiilor „Porni Luceafărul…” 1995-2010 (Botoşani: Axa, [2011]).
OPERA: Poeme infracţionale (Botoşani: Dracos, 1995), Hiperbole blitz (Botoşani: Axa, 2005), Cezeisme (Botoşani: Axa, 2008), Gravitaţia sufletului. Poesis (Art-BookRix Edition, 2012).
REFERINŢE:
UNGUREANU,P. Costel Zăgan: A fi profesor la ţară…, Hyperion-caiete botoşănene, nr. 2, 2001; BOMHER,N. Costel Zăgan – „Cezeisme”, Ţara de Sus, nr. 1-2, 2008.
Doină cu efect întârziat
Doină cântec fără leac
pentru orișice bărbat
aduci nopțile în prag
Doină cântec fără leac
ba-amantă ba nevastă
doar din veac în veac
vremea este atât castă
Ce amantă ce nevastă
pentru orișice bărbat
depărtarea ca o pastă
Doină cu efect întârziat
Doină cântec fără leac
adu demonul cel drag
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Oprește te rog poemul
ce să fac dacă se poate
soarele de azi blestemul
să-l învârtă ca pe roate
Ce să fac dacă se poate
femeia ca să-și rotescă
pe genunchi și pe coate
viața ei împărătească
Femeia să-și rodească
soarele de azi totemul
dintr-o dragoste firească
să înceapă chiar poemul
Ce să fac dacă se poate
lacrima să mi-o înnoade
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
