Cocoșul cântă ca găina
găina cântă ați ghicit
cât moara macină făina
încep și eu de la sfârșit
Găina cântă ați ghicit
zburdă lupii ca și mieii
și din rezervă scot un mit
nou contur să-i dau ideii
Zburdă lupii ca și mieii
cât moara macină făina
ajung la marginea femeii
cocoșul cântă ca găina
Găina cântă ați ghicit
în oul fără de sfârșit
Foto și text preluate integral din volumul ,,Scriitori și publiciști botoșăneni. Dicționar biobibliografic”, autor: Silvia Lazarovici, Editura Agata, Botoșani, 2013 (www.agata.ro)
n. 20 ian. 1958, sat Tudor Vladimirescu, com. Albeşti (Rînghileşti), jud. Botoşani
Poet. A absolvit gimnaziul în satul natal, Liceul „A.T. Laurian” din Botoşani, secţia reală (prom. 1977), Facultatea de Litere a Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi (1984-1990).
Funcţionează ca profesor în comuna Albeşti, jud. Botoşani.
A colaborat la publicaţii periodice din Botoşani şi din ţară: debut în Clopotul (1977); Absolut Cultural, Caiete botoşănene, Colloquium,Convorbiri literare, Familia, Flacăra, Hyperion-caiete botoşănene, Jurnalul de Botoşani, Jurnalul de dimineaţă, Poezia, Ţara de Sus ş.a.
Premiul revistei Steaua la Festivalul de poezie „Poemele luminii”, 1983, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Moldova – Iaşi, 1995.
Figurează în antologia poeţilor botoşăneni de azi – Nord / antolog. Gellu Dorian (Botoşani: Axa, 2009) şi în Antologia antologiilor „Porni Luceafărul…” 1995-2010 (Botoşani: Axa, [2011]).
OPERA: Poeme infracţionale (Botoşani: Dracos, 1995), Hiperbole blitz (Botoşani: Axa, 2005), Cezeisme (Botoşani: Axa, 2008), Gravitaţia sufletului. Poesis (Art-BookRix Edition, 2012).
REFERINŢE:
UNGUREANU,P. Costel Zăgan: A fi profesor la ţară…, Hyperion-caiete botoşănene, nr. 2, 2001; BOMHER,N. Costel Zăgan – „Cezeisme”, Ţara de Sus, nr. 1-2, 2008.
Doină cu efect întârziat
Doină cântec fără leac
pentru orișice bărbat
aduci nopțile în prag
Doină cântec fără leac
ba-amantă ba nevastă
doar din veac în veac
vremea este atât castă
Ce amantă ce nevastă
pentru orișice bărbat
depărtarea ca o pastă
Doină cu efect întârziat
Doină cântec fără leac
adu demonul cel drag
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Oprește te rog poemul
ce să fac dacă se poate
soarele de azi blestemul
să-l învârtă ca pe roate
Ce să fac dacă se poate
femeia ca să-și rotescă
pe genunchi și pe coate
viața ei împărătească
Femeia să-și rodească
soarele de azi totemul
dintr-o dragoste firească
să înceapă chiar poemul
Ce să fac dacă se poate
lacrima să mi-o înnoade
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
DEFINIŢII ERETICE DE COSTEL ZĂGAN
Absurdul este realitatea ieşită din ţâţâni.
* Adevărul este liantul şi fermentul unei prietenii.
* Aforismul este cel mai lapidar templu.
* Agricultură: cultură cu prefix la ţară.
* Amintirea nu-i partea erodată a prezentului, ci avanpostul lui.
* Arta: reducţia metaforică a realităţii.
* Autorul este un individ dubios: se naşte în fiecare dimineaţă din ultimul vis somnambul, mănâncă friptane lingvistice, bea ambrozie de cazan, vede în orice floare o femeie goală, se culcă, exact la miezul nopţii, pe ultimul raft al bibliotecii (cel mai aproape de nori) şi plânge, până a doua zi, amintindu-şi cum şi-a ratat copilăria pentru o păpuşă!
* George Bacovia: drumul cel mai scurt dintre plumb şi aur.
* Băutura este un fel de hârtie de turnesol a sincerităţii: trebuie uzată cu măsură!
CONCERT EXTRAORDINAR PENTRU MITRALIERĂ ÎNGERI ŞI MAIMUŢE
În fiecare zi cobor la Eminescu
în fiecare zi mă-nalță Țuțea
România s-a obișnuit cu vestul
(cine mai ești și tu măi mucea)
În fiecare zi mă-nalță Țuțea
în fiecare zi citesc din Creangă
altă zi îmi pune-n spate crucea
să nu mă fofilez iau șpagă
În fiecare zi citesc din Creangă
România s-a obișnuit cu restul
din copac a mai căzut o creangă
în fiecare zi cobor la Eminescu
În fiecare zi mă-nalță Țuțea
încotro dă mai departe crucea
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Trandafirul parcă întreabă
azi unde ți-e surâsul poete
îngeri chicotesc prin iarbă
zboară taman pe-ndelete
Unde ți-e surâsul azi poete
răstoarnă cerul în cuvinte
imaginația-i plecată la fete
de-a hoarța mergi-nainte
Răstoarnă cerul în cuvinte
îngeri chicotesc prin iarbă
în grădină totul e fierbinte
trandafirul parcă întreabă
Unde ți-e surâsul azi poete
numai plecat să se desfete
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Ce-aș putea să-ți dau
dacă tu mi-ai luat totul
n-ai încotro trebuie să vii
însă fără tine
mă simt
cel mai bine
Costel Zîgan, ODE GINGAȘE
