Oprește te rog poemul
ce să fac dacă se poate
soarele de azi blestemul
să-l învârtă ca pe roate
Ce să fac dacă se poate
femeia ca să-și rotescă
pe genunchi și pe coate
viața ei împărătească
Femeia să-și rodească
soarele de azi totemul
dintr-o dragoste firească
să înceapă chiar poemul
Ce să fac dacă se poate
lacrima să mi-o înnoade
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
DEFINIŢII ERETICE DE COSTEL ZĂGAN
Absurdul este realitatea ieşită din ţâţâni.
* Adevărul este liantul şi fermentul unei prietenii.
* Aforismul este cel mai lapidar templu.
* Agricultură: cultură cu prefix la ţară.
* Amintirea nu-i partea erodată a prezentului, ci avanpostul lui.
* Arta: reducţia metaforică a realităţii.
* Autorul este un individ dubios: se naşte în fiecare dimineaţă din ultimul vis somnambul, mănâncă friptane lingvistice, bea ambrozie de cazan, vede în orice floare o femeie goală, se culcă, exact la miezul nopţii, pe ultimul raft al bibliotecii (cel mai aproape de nori) şi plânge, până a doua zi, amintindu-şi cum şi-a ratat copilăria pentru o păpuşă!
* George Bacovia: drumul cel mai scurt dintre plumb şi aur.
* Băutura este un fel de hârtie de turnesol a sincerităţii: trebuie uzată cu măsură!
CONCERT EXTRAORDINAR PENTRU MITRALIERĂ ÎNGERI ŞI MAIMUŢE
În fiecare zi cobor la Eminescu
în fiecare zi mă-nalță Țuțea
România s-a obișnuit cu vestul
(cine mai ești și tu măi mucea)
În fiecare zi mă-nalță Țuțea
în fiecare zi citesc din Creangă
altă zi îmi pune-n spate crucea
să nu mă fofilez iau șpagă
În fiecare zi citesc din Creangă
România s-a obișnuit cu restul
din copac a mai căzut o creangă
în fiecare zi cobor la Eminescu
În fiecare zi mă-nalță Țuțea
încotro dă mai departe crucea
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Trandafirul parcă întreabă
azi unde ți-e surâsul poete
îngeri chicotesc prin iarbă
zboară taman pe-ndelete
Unde ți-e surâsul azi poete
răstoarnă cerul în cuvinte
imaginația-i plecată la fete
de-a hoarța mergi-nainte
Răstoarnă cerul în cuvinte
îngeri chicotesc prin iarbă
în grădină totul e fierbinte
trandafirul parcă întreabă
Unde ți-e surâsul azi poete
numai plecat să se desfete
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Ce-aș putea să-ți dau
dacă tu mi-ai luat totul
n-ai încotro trebuie să vii
însă fără tine
mă simt
cel mai bine
Costel Zîgan, ODE GINGAȘE
