În fiecare zi cobor la Eminescu
în fiecare zi mă-nalță Țuțea
România s-a obișnuit cu vestul
(cine mai ești și tu măi mucea)
În fiecare zi mă-nalță Țuțea
în fiecare zi citesc din Creangă
altă zi îmi pune-n spate crucea
să nu mă fofilez iau șpagă
În fiecare zi citesc din Creangă
România s-a obișnuit cu restul
din copac a mai căzut o creangă
în fiecare zi cobor la Eminescu
În fiecare zi mă-nalță Țuțea
încotro dă mai departe crucea
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Trandafirul parcă întreabă
azi unde ți-e surâsul poete
îngeri chicotesc prin iarbă
zboară taman pe-ndelete
Unde ți-e surâsul azi poete
răstoarnă cerul în cuvinte
imaginația-i plecată la fete
de-a hoarța mergi-nainte
Răstoarnă cerul în cuvinte
îngeri chicotesc prin iarbă
în grădină totul e fierbinte
trandafirul parcă întreabă
Unde ți-e surâsul azi poete
numai plecat să se desfete
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Ce-aș putea să-ți dau
dacă tu mi-ai luat totul
n-ai încotro trebuie să vii
însă fără tine
mă simt
cel mai bine
Costel Zîgan, ODE GINGAȘE
Îndrăgostit de moarte
îndrăgostit de viață
și aproape și departe
nimicul mă învață
Îndrăgostit de viață
îndrăgostit de toate
mă găsesc la piață
CZ se mai poate
Îndrăgostit de toate
aproape de departe
trece ca pe roate
îndrăgostit de moarte
Îndrăgostit de viață
ce vierme mă răsfață
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
